Cămașa cu altiță

Un proiect pentru conservarea tradițiilor românești

Originea cămășii cu altiță

Cămașa cu altiță este o piesă vestimentară tradițională a femeilor din România, cu rădăcini ce datează din perioada dacică. Primele reprezentări ale acestui tip de îmbrăcăminte apar pe Columna lui Traian, unde femeile dace sunt ilustrate purtând cămăși lungi, strânse în talie și decorate la mâneci. De-a lungul timpului, cele mai apreciate cămăși cu altiță au fost cele din Bucovina.

Parte a patrimoniului UNESCO

În 2022, cămașa cu altiță a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial al UNESCO, recunoscându-i-se valoarea și unicitatea.

Diferă în funcție de regiune

Modelele de cămăși cu altiță variază în funcție de zona geografică: Moldova, Muntenia și Oltenia au stiluri distincte, fiecare cu broderii, culori și tehnici specifice.

Materiale naturale

Cămășile sunt realizate din pânză de in, cânepă sau bumbac, iar broderia este cusută cu fir de bumbac, mătase sau fir metalic (aur sau argint, în cazul variantelor de sărbătoare).

Rol social și identitar

Cămașa cu altiță era purtată de femei în momente importante, cum ar fi sărbătorile, nunțile și alte evenimente speciale, reflectând statutul social și vârsta purtătoarei.

Cromatică variată

Cromatica acestei cămăși este extrem de variată și depinde de zona geografică, de statutul social al purtătoarei și de contextul în care era purtată (sărbători, nunți, zile de lucru etc.).

Ziua Iei

Pe 24 iunie, de Sânziene, românii sărbătoresc Ziua Universală a Iei, o ocazie de a promova și purta cămașa tradițională cu mândrie.

Redescoperire și modernizare

Deși este un element tradițional, cămașa cu altiță a evoluat, dar a păstrat elementele esențiale, devenind un simbol al identității culturale românești. În ultimii ani, aceastaa devenit un element de inspirație pentru designeri. Branduri celebre (Dior, Valentino, Tory Burch) au introdus modele inspirate din ia românească în colecțiile lor.

Cămașa cu altiță este compusă din trei elemente principale:

  • Altița – partea superioară a mânecii, bogat decorată, simbolizând protecția și legătura cu divinitatea.
  • Încrețul – banda de tranziție între altiță și mânecă, având rol estetic și simbolic.
  • Râurile – șirurile verticale de broderie de pe mânecă, care dau armonie și echilibru designului.

Simbolistica broderiei

  • Soarele și stelele  – simboluri ale energiei vitale și protecției divine.
  • Crucea și rombul – semne ale echilibrului și credinței.
  • Spicul de grâu – expresie a fertilității și prosperității.

“Cunoscând istoria, eroii, tradiția, ne facem mai sociabili, mai altruiști, mai iubitori de om și de viață.”

Nicolae Iorga

istoric